Colectarea și verificarea coordonatelor pentru un proiect liber

Posted by Strainu on April 10, 2014
Publications, Wikipedia / No Comments

Weekendul trecut am fost la Cluj, la seminarul “Soluții libere open source pentru prelucrarea și reprezentarea datelor geospațiale” organizat de geo-spațial și am ținut o prezentare despre cum am strâns și verificat coordonate pentru Lista monumentelor istorice de pe Wikipedia. Prezentarea este disponibilă la sfârșitul articolului.

Pe lângă reîntâlnirea cu colegii de la geo-spațial, care au avut un rol important în promovarea Open Government Partnership la nivelul Guvernului României (și implicit la existența portalului date.gov.ro), am avut și ocazia să fac o aproximare a nivelului de cunoaștere a activităților Wikipediei în limba română și a OpenStreetMap România.

Deși mulți dintre studenți auziseră de cele două proiecte libere, destul de puțini erau conștienți că ele pot fi editate și mai mult, că există un interes pentru date geografice. Din păcate puțini erau familiarizați cu data-miningul sau cu licențele libere, așa încât prezentarea mea a fost percepută ca fiind prea tehnică. Am primit totuși câteva întrebări după prezentare în legătură cu interacțiunea între datele publice de pe date.gov.ro și articolele Wikipedia.

În ceea ce privește celelalte prezentări, mi-a atras atenția prezentarea “Rețeaua națională de localități: actualizarea listei de localități viabile din România“, în care Sorin Rusu de la TeamNet a făcut o analiză a localităților-fantomă din România. În prezent sunt în discuții cu el pentru a avea acces la setul de date, informațiile putând fi foarte utile pentru Proiectul Localităților din România.

Am mai aflat de asemenea că serverul eGISpat al INP ar conține zonele de protecție corecte și complete ale monumentelor istorice din 8 județe, iar proiectul de ridicare a coordonatelor continuă. Se impune probabil o nouă ofensivă la nivelul Ministerului Culturii pentru a obține publicarea datelor respective pe portalul date.gov.ro.

Am avut de asemenea ocazia să discut cu un coleg de la en.wp (care a dorit să rămână anonim) și care se plângea de tonul abordat la Cafeneaua ro.wp, considerat de el ca un pumn în gură pentru cei din afară. Mă bucur să văd că nu-s singurul care a constatat asta. El a mai ridicat și alte probleme, fără să mă convingă că situația de la en.wp ar fi mult mai bună.

În concluzie, deși prezentarea a fost considerată prea tehnică, discuțiile ulterioare au deschis câteva piste interesante de explorat pentru a obține mai multe date pentru Wikipedia.

Share and Enjoy:
  • Facebook
  • Twitter
  • Identi.ca
  • email
  • LinkedIn
  • Reddit
  • StumbleUpon
  • Add to favorites

Downloading images to TI Tiva C Launchpad from Keil in Wine

Posted by Strainu on February 07, 2014
Embedded, My Projects / 2 Comments

I needed to run some programs on my Tiva C Launchpad board from Linux. Normally this is very simple, as shown in a previous post. However, I needed to use the ARM Keil IDE, in order to get credit for my work.

Keil runs fine under Wine, but Wine is not that good with unknown USB devices. However, I managed to find a way around that and download the image using lm4tools instead of the default flasher. The instructions were tested using Tiva C, but work just as well on Stellaris Launchpad.

1. First, we gotta be sure we can run it:

git clone https://github.com/utzig/lm4tools.git
cd lm4tools/lm4flash
make
sudo make install
echo 'ATTRS{idVendor}=="1cbe", ATTRS{idProduct}=="00fd", GROUP="users", MODE="0660"' | \
  sudo tee /etc/udev/rules.d/99-tiva-launchpad.rules

The last command is optional and ensures the command can be used as a regular user. The Vendor and Product id are obtained by running:

lsusb | grep Luminary

and are the same on Stellaris Launchpad and Tiva C

2. Then, we have to make the script callable from wine. This can be done by creating a shortcut in the fake C:\ drive used by wine:

ln -s /usr/bin/lm4flash ~/.wine/drive_c/windows/system/lm4flash.exe

To check if it works, just start cmd from wine:

$ wine cmd
c:> c:\windows\system\lm4flash.exe

3. lm4flash needs a bin file and Keil ony generates an axf file. To get the bin file, go to project options, user tab and paste the following in the “Run programs after Build/Rebuild” section:

C:\Keil\ARM\ARMCC\bin\fromelf.exe  --bin HelloLaunchPad.axf --output HelloLaunchPad.bin

Ofcourse, you need to customize the paths.

4. The final step is to use lm4flash to download the image. Go to the project options, Utilities tab and select the “Use External tool for Flash programming” radio button from the “Configure Flash Menu Command” section.

Command: C:\windows\system\lm4flash.exe
Argument: HelloLaunchPad.bin
Run Independent checked (this is so the IDE won’t block if the script fails for some reason)

5. That’s it, make a small change to the code (so you know if the new code is active) and click on Flash->Download. Hope this helps someone :)

Share and Enjoy:
  • Facebook
  • Twitter
  • Identi.ca
  • email
  • LinkedIn
  • Reddit
  • StumbleUpon
  • Add to favorites

Tags: , , , ,

IDEs for developing for the Tiva C board.

Posted by Strainu on February 05, 2014
Embedded / No Comments

Now that we have a working environment for the Tiva C, we might as well install some IDEs and make it easy to develop complex programs. The main options on Linux are:

  1. TI’s own Code Composer (an Eclipse IDE with some changes); it can also be installed within an existing Eclipse instance, but it only works with versions 3.8 to 4.0.
  2. Eclipse itself can be configured so it works with the Linux tools
  3. If for some reason you want to use Keil, the IDE from ARM itself, you will need to use Wine, as there is no Linux version.

In this post we will talk about the first to IDEs and leave Keil for another day, as the configuration is a little bit more complex in its case. If you want a step-by-step guide for Keil (and Code Composer), I recommend this excellent article.

Code Composer

Code Composer conveniently offers a dependency script the one can use to determine if all necessary packets are installed. I strongly suggest to run it first, as debugging afterwards can be difficult. You can find the full instructions below

#precheck
wget http://software-dl.ti.com/dsps/dsps_public_sw/sdo_ccstudio/scratchpad/depends_0.2.tar.gz
mkdir ticheck
cd ticheck
tar -xzvf ../depends_0.2.tar.gz
./check_depends.sh
#install anything needed
#download the CCS
./ccs_setup_5.5.0.00077.bin

You will need to choose the following options: Custom-> Tiva C Series ARM MCUs -> Select All -> Select All

If you could not install the drivers from the installer, you need to run another script: sudo /opt/ti/ccsv5/install_scripts/install_drivers.sh

You are now ready to start Code Composer. If you are familiar with Eclipse development, you should have no problem compiling, downloading and debugging code for the Tiva board.

Eclipse

In order to use Eclipse itself, you need to configure it to use the arm compiler and OpenOcd debugger. You can find an excellent tutorial on this page, so I won’t go into further details here.

Similar approaches can be taken with other IDEs, like Netbeans. If you are using another IDEs, do leave a comment and let us know how it’s been working for you.

Share and Enjoy:
  • Facebook
  • Twitter
  • Identi.ca
  • email
  • LinkedIn
  • Reddit
  • StumbleUpon
  • Add to favorites

Tags: , , , ,

Programming for the Tiva C Launchpad on Linux

Posted by Strainu on February 04, 2014
Embedded / 2 Comments

I’ve recently acquired a Tiva C launchpad from Texas Instruments, that I plan to use to complete an online course much like PM was during my faculty years. However, unlike 7 years ago, my only OS is now openSUSE, which meant having an additional (although small) challenge in creating a development environment.

Below is a checklist of what you will need. Prerequisites include being able to download and compile programs from source code (but you probably know that if you’re trying to program an embedded board, right?).

1. First and foremost, you will need a toolchain for compiling the code you write. Tiva C has an ARM Cotex-M processor, making it relatively easy to find a great number of toolchains.

Many people on the internet recommend Summon-arm, but this toolchain is no longer maintained. Instead, the author recommends GNU Tools For ARM Embedded Processors (AKA GCC ARM Embedded), so I went with that one. You can download either a precompiled archive, or the sources and do the compiling yourself. As my computer is fairly old, I decided on the binary archive:

wget https://launchpad.net/gcc-arm-embedded/4.8/4.8-2013-q4-major/+download/gcc-arm-none-eabi-4_8-2013q4-20131204-linux.tar.bz2
tar -xvf gcc-arm-none-eabi-4_8-2013q4-20131204-linux.tar.bz2
sudo cp -r * /usr

2. Then, you need the Texas Instruments libraries and headers. You will not find any Linux kit on the TI website, but fear not: the Windows installer is just a zip file that contains a working Makefile. The kit can be downloaded from this page (or direct link). You will need a TI account to download – the same one used to order the Launchpad. Compiling it is also a breeze:

mkdir tilib
cd tilib
unzip ../SW-EK-TM4C123GXL-2.0.1.11577.exe
make

3. You will also need something to download the binaries on the device. lm4flash is the recommended way of doing this on Linux. This is also compiled easily and quickly:

git clone https://github.com/utzig/lm4tools.git
cd lm4tools/lm4flash
make
sudo make install

echo 'ATTRS{idVendor}=="1cbe", ATTRS{idProduct}=="00fd", GROUP="users", MODE="0660"' | \
sudo tee /etc/udev/rules.d/99-stellaris-launchpad.rules

The last command is optional and ensures the lm4flash command can be used as a regular user. The Vendor and Product id are obtained by running:

lsusb | grep Luminary

and are the same on Stellaris Launchpad and Tiva C

You can check that lm4flash works by downloding one of the examples included in the TI archive (see step 2). After a successful download, the link should blick while the color varies.

cd tilib/examples/boards/ek-tm4c123gxl/blinky/sourcerygxx
lm4flash blinky.bin

4. Debugger – a must if you write more than very simple programs for the Tiva C. The OpenOcd package is the way to go.

If you want to fetch the source on a Deb-based Linux (Debian, Ubuntu etc.) using git, here is what you must do:

sudo apt-get install git-core libtool autoconf texinfo libusb-dev libusb-1.0 screen
git clone http://git.code.sf.net/p/openocd/cod

On my openSUSE, I prefered to download the tarball:

sudo zypper in git-core libtool autoconf texinfo libusb-dev libusb-1_0-0 libusb-1_0-devel
wget http://downloads.sourceforge.net/project/openocd/openocd/0.7.0/openocd-0.7.0.tar.bz2

In both cases, compiling is the same:

./configure –enable-maintainer-mode –enable-ti-icdi
make
sudo make install

5. While TI offers its own startup libraries, some people prefer a totally free (as in FLOSS) linker. Instructions on installing such a linker on the Stellaris Launchpad (the forerunner of Tiva C) can be found on this page. I have not tried it, as for my requirements the TI libraries are enough, but due to la similarities between the platforms, this should also work just fine on the Tiva.

This is it, you can now compile and download your own programs on your new board. However, if you’re not a vim-or-emacs person, you might want to install an IDE.

Share and Enjoy:
  • Facebook
  • Twitter
  • Identi.ca
  • email
  • LinkedIn
  • Reddit
  • StumbleUpon
  • Add to favorites

Tags: , ,

New voyages map

Posted by Strainu on January 19, 2014
Geeks, Personal / No Comments

It’s been a while since I updated my visited countries map. As in 2013 I’ve been to 5 new countries, I thought it was time for an update.


visited 27 states (12%)
Create your own visited map of The World

Share and Enjoy:
  • Facebook
  • Twitter
  • Identi.ca
  • email
  • LinkedIn
  • Reddit
  • StumbleUpon
  • Add to favorites

Profitabilitatea fondurilor de pensii – teorie și practică

Posted by Strainu on January 09, 2014
Reviews, Romana / 1 Comment

Teoria

Citeam recent mai multe articole triumfaliste despre randamentele de peste 10% obținute de toate fondurile de pensii obligatorii. În general, la fiecare sfârșit de an, administratorii anunță asemenea randamente mai mult decât bune. Ele sunt calculate după formula:

Rof = (VUAN(12) – VUAN(0)) / VUAN(0), unde VUAN(x) este valoarea unității de fond la sfârșitul lunii x. Concret, VUAN(0) este valoarea înainte de începutul anului (la sfârșitul anului anterior) și VUAN(12) este valoarea în ultima zi lucrătoare a anului.

Deși corecte din punct de vedere contabil și aplicabile tuturor membrilor indiferent de data de aderare, aceste randamente se văd însă doar parțial în conturile angajaților, fiind deci insuficiente pentru a evalua corect profitabilitatea unui fond de pensii. Acest lucru se întâmplă din mai multe motive:

  1. în mod convenabil (pentru administrator), calculul randamentelor nu ține cont de comisioanele plătite în fiecare lună de clienți (2,5% pentru pensiile obligatorii și chiar și mai mari la pensiile facultative)
  2. se calculează randamentul unei sume depuse la începutul anului, ignorându-se faptul că de-a lungul anului se fac în continuare depuneri; practic, la sfârșitul anului 2013 vi se spune cu cât au crescut banii depuși până pe 31.12.2012 (adică acum un an)

Pentru a estima mai bine performanța unui fond de pensii, eu unul prefer să mă uit pe mai mulți indicatori diferiți; se pot astfel obține informații mai detaliate și mai “particularizate” fiecăruia dintre noi:

  • randamentul sumelor depuse într-un an la sfârșitul anului respectiv:

R(a) = (VUAN(a) * Na – Σ(Ca)) / Σ(Ca), unde a este anul pentru care se calculează acest randament, VUAN(a) este valoarea unității de fond la sfârșitul anului a, Na este numărul de unități de fond acumulate în anul respectiv și Σ(Ca) este suma tuturor contribuțiilor lunare făcute de participant în acel an, inclusiv comisioanele plătite (toate aceste informații le puteți obține de la administratorul fondului)

  • randamentul total al fondului de pensii pe toată durata de participare se calculează cu o formulă extrem de asemănătoare cu cea de mai sus:

Rt = (VUAN * Nu – Σ(Cl)) / Σ(Cl), unde VUAN este valoarea unității de fond în data la care se calculează randamentul, Nu este numărul de unități de fond acumulate până în prezent și Σ(Cl) este suma tuturor contribuțiilor lunare făcute de participant, inclusiv comisioanele plătite (toate aceste informații le puteți obține de la administratorul fondului)

  • randamentul total anualizat al fondului de pensii este randamentul total împărțit la numărul de ani în care s-au plătit contribuții (inclusiv lunile de șomaj, concedii fără plată etc.) :

Rat = Rt * 12 / Nl , unde Rt este randamentul de mai sus, Nl este numărul de luni trecute de la prima contribuție și 12 este numărul de luni dintr-un an

Pentru fiecare din acești indicatori se poate scădea apoi rata inflației în intervalul măsurat pentru a afla randamentul real corespunzător.

Practica

Pentru că spuneam în titlu ceva de practică, haideți să vedem cum se aplică formulele de mai sus pentru evoluția unui fond de pensii oarecare în ultimii 5 ani. Nu voi da nici numele fondului, nici valorile exacte ale sumelor până la 6 zecimale. Sumele în lei au fost calculate presupunând un salariu lunar constant de 2500 de lei brut (adică aproximativ 4400 de lei contribuiți în 5 ani, deoarece procentul contribuției a crescut de la 2% la 4% cu pas de 0,5%)

Iată mai jos rezultatele din fiecare an:

An (a) Depuneri VUAN 31.12 Unități de fond
R(a) R(a) real
Rof
2009 480 lei 12,30 40,89 4,74% -0,01%
2010 750 lei 14,31 53,58 2,22% -5,33% 16,37%
2011 900 lei 14,91 59,81 -0,91% -3,92% 4,21%
2012 1.050 lei 16,44 64,99 1,76% -3,05% 10,27%
2013 1.200 lei 18,14 67,39 1,86% 0,62% 10,32%

Se observă că randamentul anual al sumelor depuse în anul respectiv, R(a), este mic, chiar mai mic decât rata inflației în 4 din cei 5 ani analizați, ducând astfel la randamente reale negative. Principala cauză, dar nu singura, este acel comision de 2,5% plătit în fiecare lună.

Randamentul oficial Rof în schimb este semnificativ mai mare, deoarece acesta ține cont doar de sume mai vechi de 1 an și calculate după plata comisioanelor.

Randamentul total și cel anualizat se calculează conforma formulelor:

Rt = (VUAN * Nu – Σ(Cl)) / Σ(Cl) = (18,14 * 286,67 – 4380) / 4380 = 18,73%

Rat = Rt * 12 / Nl = 18,73% * 12 / 60 = 3,7%

Bineînțeles, randamentele reale sunt ceva mai mici (respectiv 13,72% și 2,76%).

Calculele sunt simple, ar trebui să poată fi făcute de oricine într-un program de calcul tabelar. Partea cea mai dificilă este introducerea sumelor plătite și a VUAN pentru fiecare din cele 60 de luni. Din fericire, fiecare fond de pensii are câte un site de pe care, odată logat, pot fi obținute aceste informații pentru contul dvs. Unele permit chiar exportul direct în format xls sau csv, ceea ce vă va ușura munca.

În plus, Asociația pentru Pensiile Administrate privat din România oferă un fișier xls cu datele VUAN pentru fiecare administrator deja introduse. Tot ce trebuie să faceți este să introduceți salariul dvs. brut în coloana B din foaia “output data” și veți obține toate datele necesare calculării randamentului total (Rt) al fiecărui fond în foaia “clasament fonduri“. Pentru ceilalți indicatori trebuie introduse formulele descrise mai sus.

Alte calcule interesante pot fi făcute folosind acest calculator online.

Voi ce alți unelte pentru calcule financiare folosiți? Aveți vreo nelămurire sau vreo idee de îmbunătățire a acestor formule? Lăsați un comentariu!

Share and Enjoy:
  • Facebook
  • Twitter
  • Identi.ca
  • email
  • LinkedIn
  • Reddit
  • StumbleUpon
  • Add to favorites

MȚR vs. MS vs. MC

Posted by Strainu on December 18, 2013
Reviews, Romana, Society / No Comments

Adică pentru cei care nu știți prescurtările, Muzeul Țăranului Român vs. Muzeul Satului vs. Ministerul Culturii

Muzeul Țăranului

Clădirea din Piața Victoriei (foto Pixi, CC-BY-2.5)

Dacă n-ați trăit sub o piatră în ultimele zile (ceea ce nu e o rușine, mie mi se întâmplă destul de des), ați aflat până acum de dorința unora de a uni Muzeul Țăranului Român și Muzeul Satului.

Asta a dat naștere unor reacții virulente în presă și pe internet, precum și la tot felul de supoziții despre ce se va întâmpla cu clădirea MȚR din Piața Victoriei. În articolul de față voi încerca să adun opiniile exprimate de mine pe Facebook și în discuții “live” despre subiectul unirii în sine văzut de un vizitator, ignorând conotațiile politice și interesele imobiliare. Nu voi aborda nici măcar aspectele financiare, care în eterna succesiune tranziție-criză-reformă sunt deseori singurele luate în calcul atât de vizitatori cât și de autorități.

Am vizitat recent MȚR pentru expoziția cu transporturile în România (care a fost super interesantă, deși nu am obținut informațiile despre plutărit pe care le căutam).

Nefiind o persoană trăită la țară sau interesată de etnografie, n-am înțeles mare lucru din textele explicative cu tentă filosofică din muzeu. Pentru cei care n-ați fost încă, sunt foarte puține explicații asupra exponatelor, inclusiv în foile de la intrarea în fiecare cameră, vizitatorul fiind lăsat foarte mult să-și imagineze sau să deducă.

Mi-au plăcut camerele în care puteam să mă cațăr, să explorez, să pun mâna și nu mi-a plăcut deloc că mă puneau să mă uit de jos într-o casă “cățărată” pe pietre, în care nu vedeam nimic. Mi-a plăcut și să revăd chestii cu care eu eram destul de familiar acum 15-20 de ani (cărți de bucate, rețete scrise pe tot felul de foi refolosite etc.) dar care pentru cei care nu au încă 20 de ani nu înseamnă probabil nimic.

Având însă o curiozitate nativă (sau maladivă, depinde pe cine întrebi) m-am interesat dup-aia și am aflat, de pe grupul muzeografilor de pe FB mai mult despre Horia Bernea, ideea lui de muzeu și grupurile de interese de pe-acolo (unii pro, alții împotriva acestui tip de expoziție – nu neapărat din motive științifice cât mai ales politice). Am înțeles de ce muzeul e așa cum e, dar nu mi-a plăcut mai mult.

Am aflat de asemenea de pe Internet și detaliile care mă interesau (chestii inginerești, gen cum funcționau morile expuse pe acolo, câtă mâncare intra într-un pod de casă etc.) și care nu erau scrise nicăieri în muzeu. Câți dintre vizitatorii muzeului credeți c-ar mai aloca măcar 5 minute să caute ceva ce i-a interesat acolo? 5%, poate… Restul rămân doar cu ce văd la fața locului și poate cu vreo carte de la recepție.

Unii oameni cu care am discutat consideră MȚR un muzeu “de suflet”, nu unul de învățare. Poate e așa pentru cei care pot asocia aceste exponate cu ce a fost cândva în zona de unde provin, însă mi-e greu să cred că pentru un orășean sau un străin nefamiliarizați cu satul românesc de ieri exponatele au și altă valoare decât cea estetică și instructivă.

După mine, muzeele de astăzi și mai ales de mâine trebuie să fie interactive și concrete: să dea un minim de informații tuturor (ca să fie clar, MȚR e mult sub acest minim) și să permită celor care vor să afle mai multe să exploreze, inclusiv cu riscul deteriorării unora din exponatele mai puțin valoroase. În cazul MS-MȚR, concret, asta ar însemna să te lase să intri în unele case, să pui mâna pe cergile alea, pe salteaua de paie, să dai în piuă, să țeși o linie la război etc.

Mutarea din sediul din Piața Victoriei nu aduce decât riscuri pentru exponatele MȚR, dar unirea oferă mai multe posibilități interesante :
* punerea în context a inventarului MȚR – de exemplu punând manechinele alea cu costume populare în casele în care ar fi stat în perioada respectivă; niște manechine izolate sunt fix degeaba, lucru care mi-a fost demonstrat de interesul arătat de vizitatorii străini într-o cameră obișnuită vs. “camera minorităților” unde aveai câte un port popular masculin și feminin de la fiecare naționalitate din România.
* one stop shop pentru vizitatorii grăbiți, care nu mai pierd astfel o parte sau alta din informații pentru că nu pot ajunge și la MȚR și la MS.
* economii financiare (da, știu, sunt materialist, asta este); în mod ideal, banii economisiți prin trecerea de la 2 conduceri la 1 nu s-ar duce în festivale Șecspir sau la cei cu SIDA, ci în achiziția de noi materiale pentru muzeu.

După mine, deși sunt șanse mici să se facă (frica asta…), unirea acestor muzee cu un obiect de activitate atât de similar nu ar fi deloc un lucru rău, ci o oportunitate fenomenală (evident, cu niște riscuri pe măsură) de a le transforma într-un super-muzeu pregătit pentru viitor.

Share and Enjoy:
  • Facebook
  • Twitter
  • Identi.ca
  • email
  • LinkedIn
  • Reddit
  • StumbleUpon
  • Add to favorites

Tags: , , , ,

DIY: Remove the power indicator from a power strip

Posted by Strainu on May 26, 2013
My Projects / No Comments

This is a simple DYI project aimed at soldering beginners (like myself :P). For more experienced tinkerers it should seem like really simple and short, but I hope it will help some of you avoid spending money on a new extension cable (and pollute the environment in the process).

Playing around with electrical appliances is not recommended unless you know exactly what you are doing. The fire hazard is serious and ever present. The same applies to the soldering iron – it can get very hot. Always work on a flat, fireproof surface (I had a large flat stone-like surface from my girlfriend’s hair straightener kit which came in handy). Make sure the power strip is unplugged from the wall plug before beginning to work.

DO NOT follow the tutorial below if you don’t know how to solder or how the electrical system works. Even if you decide do go ahead, please be careful – you are doing it on your own risk. I cannot be held responsible for any accidents occurring while following this tutorial. If at any time during or after the change you feel a burned smell from the power cord, just unplug it and go buy a new one!

So, we have a classic, cheap extension cord with a power indicator in a translucent case. When the extension cable is under tension, the light is lit. Unfortunately, the button was damaged and the light was always on, consuming electrical energy for nothing and generally being useless. I was hoping to remove the light but keep the switch, but that proved impossible.

DIY - scos led priză

Below you have the schematic of the circuit of the power strip. As you can see, this is a very simple circuit. The part in red is what I was trying to remove, but unfortunately the switch had to go too, because it was too badly damaged.

Circuit_priza
The first step is to remove the back panel. It is usually screwed with 6 or 8 screws, depending on the size and the quality (read: price) of the power strip. After removing it, we can see this strip is in pretty bad shape: the metallic strips are al over the place and some of the kid-guarding plastics are broken.
DIY - scos led priză
DIY - scos led priză
The image above shows how the kid guard works: the red plastic covers the holes. When the plug is inserted, the spring is compressed and the plastic bit gets out of the way. Unfortunately, in cheap power plugs, this doesn’t work as intended. In order to introduce the plugs, you have to use a considerable amount of force, eventually breaking the fragile plastics around there. If you have such problems, you can just remove the red plastic and the springs, leaving the holes uncovered.

Also, before we go on to actually unsoldering anything, I want to show you the light encasing opened. Notice how the translucent switch has melted or was somehow broken, thus rendering it useless. You can also see the 25KΩ resistor linked to the neon light. In other power strips, you could have an LED instead of the neon. This resistor could be reused if you have some other project requiring such a large resitor, but I’m not sure if the light still works.

DIY - scos led priză

DIY - scos led priză

But let’s get back to the problem at hand. Looking closer at the light, one can see that the connectors are soldered to the light case. In more expensive power strips, the cables could be attached otherwise, making your job easier.
DIY - scos led priză

Another important step is to determine which wire is which. In domestic AC power, there are normally 3 wires: live (phase), neutral and ground. If the system is unpolarised, like this so-called “Schuko” (aka CEE 7/4) system, the the live and neutral wire are interchangeable, which means we only have to identify the ground wire. Normally, the wires are color-coded and the ground is yellow-green, but not in this power strip.

In the image below, you can see the green wire is connected to the metal strip from the center of the plug, which means that this is the ground wire. One of the other wires is directly connected to the metal strip, so we only need to unsolder and reconnect the remaining wire.
DIY - scos led priză

Here is how the power strips looks after unsoldering all the wires and removing the light case. You can also take a better look at how the wires are connected. One can easily notice that the top black wire is now superfluous, as that particular metal strip is already directly connected to the power cord.

DIY - scos led priză

The soldering itself should be fairly quick and does not require special tools or skills.

DIY - scos led priză

That’s it, we are ready for a test! The wires are visible through the hole left by the light casing. This is not really nice, so we can just remount the case, which is hold in place by two clips. Of course, the button is now only decorative.

DIY - scos led priză

If you look closely, you will notice one of the corners of the button is melted. It wasn’t like this at the beginning, but I accidentally touched it to the soldering iron. You should always be careful when using soldering tools, as they do get very very hot.

DIY - scos led priză

Share and Enjoy:
  • Facebook
  • Twitter
  • Identi.ca
  • email
  • LinkedIn
  • Reddit
  • StumbleUpon
  • Add to favorites

Am găsit un monument. Ce facem cu el?

Posted by Strainu on May 21, 2013
From Bucharest, Romana, Society / No Comments

Într-o plecare de la sfârșitul lunii trecute, despre care o să scriu mai multe mai târziu, am avut ocazia să constat apariția pe multe din drumurile naționale din Oltenia și Banat a unor indicatoare spre diverse monumente istorice. În principiu, asta este o veste foatre bună. Dar ce faci după ce cotești de pe drumul național (relativ bun) pe un drum comunal plin de gropi sau mai rău, pe o potecă îngustă?

Acum doi ani și ceva, când a apărut prima dată ideea concursului Wiki Loves Monuments România, am plecat într-o plimbare prin Maramureș în căutarea Mocăniței de la Vișeul de Sus și a vestitelor biserici din zonă. Am constatat atunci că dacă monumentele aveau norocul să fie pe drumul principal, dădeai ușor de ele. Dacă nu, îți trebuia musai o hartă sau un ghid.

Morile de la Eftimie Murgu

Indicator de pe DN

Între timp, situația s-a îmbunătățit. Mulțumită proiectelor europene de dezvoltare rurală, multe monumente beneficiază acum de indicatoare, plasate de obicei chiar sub indicatorul spre sat. Pentru unele dintre ele a fost chiar modernizat drumul și eventual au fost refăcute prin aceleași proiecte.

Din păcate, în afară de acel unic indicator, în cele mai multe cazuri nu există nicio altă informație despre sau indicator spre monumentul respectiv.  În cazul monumentelor din sate, singura soluție este să întrebi localnicii pe care din ulițe să o iei. Bineînțeles, ca orășean trebuie să fii foarte atent căci oamenii de la țară au alte referințe în ceea ce privește calitatea drumului și s-ar putea să rămâi suspendat cu mașina pe drumul “bunicel” de acolo.

Pentru orășele, este posibil să mai găsești câte o hartă în fața primăriei sau la gară. Totuși, și aici ai o problemă: să nu care cumva să-ți treacă prin minte a întreba de strada pe care ai aflat de pe net că se află monumentul, căci nimeni nu va ști ce nume poartă fiecare stradă. Este oarecum de înțeles, având în vedere și obiceiul unor primării de a da mai multe nume aceleiași străzi. De exemplu, în Oravița strada principală se numește, pe rând, Andrei Șaguna, Eftimie Murgu, 1 decembrie 1918, precum și “Piața Unirii” și “Piața Ferdinand”, care sunt orice numai piețe nu.

Soluția e să întrebi după numele local al monumentului. Chiar și atunci, s-ar putea ca locuitorii din celălalt capăt al orașului să nu te poată ajuta…

Să zicem că totuși ai răzbit până la monument. Ce ai de făcut acolo, în afară de poze pentru concurs? Dacă nu ești specialist în arhitectură, și majoritatea vizitatorilor nu sunt, nu mare lucru. Cu toată avalanșa de site-uri “specializate” pe monumente apărute recente, puține au informații originale, relevante pentru un număr mare de monumente. De cele mai multe ori trebuie să “sapi” de dinainte în căutarea unor informații.

Această gaură informațională ar trebui, după părerea mea, umplută de cei care întrețin monumentele. Mulți au ca scuză faptul că nu sunt fonduri nici pentru reparațiile de primă necesitate, darmite pentru informații… Și totuși, nici măcar acolo unde au fost bani pentru restaurare, nu s-a investit (aproape) deloc în ceva indicații pentru vizitatori.

Morile de la Eftimie Murgu - indicatorMorile de la Eftimie Murgu - indicator

Indicatoare

Un exemplu relevant mi se par morile de apă de la Eftimie Murgu. Fiind un monument eminamente tehnic, este oarecum logic ca vizitatorii să aibă mai multă nevoie de îndrumări asupra modului de funcționare decât în cazul unei biserici sau al unei case particulare. O parte din aceste mori au fost refăcute de muzeul “Astra” din Sibiu acum câțiva ani într-un proiect european.

Morile de la Eftimie Murgu - plăcuță

Plăcuță cu numele morii

Au fost instalate câteva plăci în imediata apropiere a monumentelor (fără a acoperi zona dintre DN și sat, bineînțeles) și fiecare moară în parte avea numele ei și numele proiectului. Nimic despre modul de funcționare, amenajările necesare sau istoricul acestor mori. Din fericire, două dintre ele sunt încă funcționale, iar proprietarii lor sunt suficient de amabili încât să-ți explice toate detaliile și legendele locului.

Ce-i drept, dacă ne-am fi făcut temele din timp, am fi aflat poate că în școala generală din sat există un mic muzeu cu o moară desfăcută. Din ce-am văzut însă în pozele găsite pe net, și aici trebuie să te bazezi pe bunăvoința ghidului…

În aceste condiții, tot ce vă rămâne de făcut ca turiști “vânători” de monumente este să citiți cât mai multe despre monumentele din zona unde urmează să mergeți (puteți începe cu o hartă a monumentelor din țară [se încarcă greu] și cu Wikipedia) și eventual să vă înarmați cu un telefon mobil și acces la net.  Pentru cei cu smartphone-uri Android sau iPhone vă recomand aplicația “Monumente România” realizată de Asociația Prietenilor Muzeului Național de Istorie a României, care îmbină în mod fericit harta și un modul de realitate alternativă cu paginile de informații ale site-ului lor, paginile de pe Wikipedia și câteva mii de imagini.

Voi ce alte resurse folosiți pentru a profita cât mai mult de vizitele unor monumente istorice?

Share and Enjoy:
  • Facebook
  • Twitter
  • Identi.ca
  • email
  • LinkedIn
  • Reddit
  • StumbleUpon
  • Add to favorites

Weekend Trip: Vienna

Posted by Strainu on May 09, 2013
From Bucharest / No Comments

Versiunea română aici.

The road

Map

Many of the Romanians that go to Austria for ski or other forms of tourism choos to go by car. From Budapest to Vienna you only make about 3h on the highway, and from Bucharest to Budapest a maximum of 12 hours. It takes roughly the same ammount of time by bus.

You can also choose the train. The journey takes 20h and you have 3 trains every day: one direct trains and two trains via Budapest.

We chose the third way, the plane. Austrian has 5 daily flights and Tarom 1 or 2. That means you will find decent prices even with a few days before the flight. The flight time is 1h45 – less than the ground checks (as you know, airlines recommend arriving at the airport 2h before the flight).

Even if the trip is a little long by car or train, the diversity is a good thing, earning the route a good score.

Rating: ★★★★½

Accommodation

Vienna has a huge diversity of hotels and even more flats you can rent. In past visits here I chose low-cost hotels near the railway station, but this time, we rented an apartment from govienna.net, one of the two from Quellenstrasse.

The apartment has scores pretty much OK on the Internet, but for us it was a disappointment. The building was in the Turkish neighborhood, but there were no issues except on the New Year’s Eve, when people were still throwing firecrackers at 3 or 4 A.M. when we returned from the city.

The exterior of the building looked decent, but the stairs were in really bad shape and the apartment had a weird smell. There was enough furniture for 4 people, but there were some weird stuff, like the window above the entrance door or the toilet which was separate from the bathroom.

Rating: ★★★½☆

What to see

St. Stephan’s Cathedral

Stephansdom is The Cathedral in Vienna. There are other churched in town, but this is by far the most interesting and probably the biggest.
Viena 2011-2012

Viena 2011-2012

The entrance is free and so is photography (but without flash). The interior seemd a little darker than other cathedrals from Europe, probably due to the fact that we went in winter. Still, this was helping to underline the beauty of the stained-glass windows.
Viena 2011-2012

Viena 2011-2012

Some details from the interior:
Viena 2011-2012

Viena 2011-2012

After finishing with the interior of the cathedral, we decided to pay up 4€ to clinb the south tower. Although the panorama is interesting, the horses from the place look much more interesting :)
Viena 2011-2012

Talking about the panorama, let’s look to the Prater…
Viena 2011-2012

…and then to the bells of the cathedral (can anyone translate the inscription?).
Viena 2011-2012

After descending from the tower, we stick around the cathedral waiting for noon. Why? We wanted to see the Anker clock.

The Anker clock

It was built between 1911-1917 and it is both a figurine clock, but also a bridge between the two parts of the Anker building. The 12 figurines move at 1/hour, except at noon, when they all go through the window in 10-15 minutes.
Viena 2011-2012

Viena 2011-2012

We then went on for a stroll downtown, admiring the different monuments of the city.
Viena 2011-2012

Viena 2011-2012

For lunch, we couldn’t miss the famous Wienerschnitzel:
Viena 2011-2012

Haus des Meeres Vivarium

Although recently returned from the Asia trip , where we saw a lot of zoos of all kinds, we thought it couldn’t hurt to compare them with the European zoos.

We weren’t going to visit the actual Vienna zoo untill the last day of our trip. Until then, we went for an evening visit to the Hous of the seas, a huge aquarium spreading on 7 floors.
Viena 2011-2012

As a matter of fact, they were not only hosting marine animals, but also species one would see in the desert or the jungle. Unfortunately the name of most of the species have slipped my mind.
Viena 2011-2012

Viena 2011-2012

They had all kind of turtles, from the small ones like the one below to the huge, 100-kilos and 100-years-living ones.
Viena 2011-2012

Viena 2011-2012

Viena 2011-2012

Viena 2011-2012

Viena 2011-2012

The primates had their own artificial jungle spreading on 3 floors on one side of the building. Impressive!
Viena 2011-2012

Big turles…
Viena 2011-2012

The view from the roof.
Viena 2011-2012

The Opera

The Imperial Opera is another one of the buildings that every touristic guide recommends. The size is not really impressive, but the architectural details make up for that.
Viena 2011-2012

Viena 2011-2012

Viena 2011-2012

Viena 2011-2012

Interior

The really interesting part is the visit inside. The guided visits start around noon every dai, take about an hour and cost 6.5€ for the adults. The guide is avalable in multiple language, including, of course, English.

We started with the main hall. Note the 3 rows of loges. The first thing that attracted our attention was the scene: fortunately there were no rehearsals (hard on the 31st of December), so we would have full access to the backstage.
Viena 2011-2012

Detail of the concert hall.
Viena 2011-2012

My mom used to tell me that the really cool part of a theater is the stage, but I didn’t believe her. I changed my mind when I arrived on the Vienna Opera stage.

Imagine 5 floors of scaffolding, pulleys and ropes, all with a precise role in the movement of the stage elements. It was like being in a huge building site, the only thing missing being the workers on scaffolding whistling at the ladies below. :)

Viena 2011-2012

The rest of the buildng was not bad either, with ceilings comparable with the most beutiful palaces. Perhaps because the opera was one of the favorite pastimes of nobles from past centuries?

Viena 2011-2012

Viena 2011-2012

The technical museum

As beautiful as old buildings may be, I still prefer technical stuff (professional bias, probably). I was very happy that the group I was with agreed to visit the Technical Museum. Ironically, it was also hosted in a huge Hapsburg palace, but with an entrance made of steel and glass.

Viena 2011-2012

Right after the entrance there was an area dedicated to interactive experiments meant to explain some simple physical fenomena. Unfortunately I was too busy playing so I took no pictures, but I should mention that this section had the same size as the whole Bucharest technical Museum.

We then went to the railway section. Unlike other technical museums I’ve seen, in Vienna the locomotives were not just shown, but they were cut open and illuminated in order to illustrate the various components.

Viena 2011-2012

The image below shows that Romania is much better off than 100 years ago: at the time we barely had a few steam locomotives, while Austria already had electric locomotives in service.
Viena 2011-2012

Viena 2011-2012

One of the “hands-on” exhibits: a miniature solar park fueled by a lamp illustrated the energy you could produce.
Viena 2011-2012

Followed the factory and industrial products’ section.
Viena 2011-2012

Viena 2011-2012

These bulbs are light-years away from LEDs :D
Viena 2011-2012

Viena 2011-2012

The last floor hosted the plane and car exhibition. Unfortunately, due to the lack of time, we went really fast through that floor.

We still saw some Steyrs…

Viena 2011-2012

Viena 2011-2012

Viena 2011-2012

…a Mercedes racecar (I think it was produces also by Steyr-Daimler)…
Viena 2011-2012

Viena 2011-2012

… and a beetle (I don’t remember the producer, but it seems another Steyr)
Viena 2011-2012

Below we have a Gräf și a few angines, all manufactured in Austria.
Viena 2011-2012

Viena 2011-2012

Viena 2011-2012

Viena 2011-2012

Prater

I don’t think the Praterul needs an introduction. In case you haven’t heard of it, you can start exploring from the Wikipedia article.
Viena 2011-2012

Viena 2011-2012

Viena 2011-2012

Viena 2011-2012

The City Hall

For the New Year’s Eve we went to the park in front of the city hall. I’m sorry I haven’t had the chance to visit the interior, but if you’re interested, you can find information about guided tours on the website.
Viena 2011-2012

Viena 2011-2012

Happy new year!
Viena 2011-2012

Schonbrunn

The last day was dedicated to Schonbrunn, including the park and zoo. Although the winter views are much less impressive than the palace in a sunny day, I still liked it better than Versailles, which apparently (I’m not 100% convinced) is the original inspiration for this palace.

Unfortunately, photos were forbidden in the palace, so I only have a few outside shots.
Viena 2011-2012

Viena 2011-2012

The picture below is in fact from the Zoo, but the building was in the same style as all the other buildings from the gardens.
Viena 2011-2012

The Vienna Zoo

The Vienna Zoo is the oldest zoo in the world that is still functional (established in 1752). It hosts over 4600 animals from 480 species, including pandas and other endangered species.

In the late 80s it almost went bankrupt, but it was “privatized” (actually, a company owned by the city was created to administer the zoo) and with a smart private manager, it was saved. Sounds a lot like what is happening to some Romanian companies, expect for the “saved” part…

Viena 2011-2012

Viena 2011-2012

Viena 2011-2012

Viena 2011-2012

Viena 2011-2012

It was the first time we saw a Koala, even if we had hunted it throughout Asia.
Viena 2011-2012

Viena 2011-2012

Apparently not all marine animals were at Haus des Meeres.
Viena 2011-2012

The elephants were a little thin, but not as sad as the one from Bucharest (when it was still alive).
Viena 2011-2012

Viena 2011-2012

Viena 2011-2012

Rating: ★★★★½

Food

You can try pork chops with beer, some ribs or even Chinese food. In this trip we trusted the recommendations found on the Interned ad we did not regret it – even if some restaurants are true food factoreis, with clients coming and going like on the assembly line, they don’t give up quality and keep the prices decent.
Viena 2011-2012

Viena 2011-2012

Viena 2011-2012

Alternatives

Any City Break in Europe will be exiting if you’re going there for the first time – just find a cheap plane ticket and go for it. Closer to Bucharest you have Budapest or Bratislava. If taking a plane, go for Prague, Warsaw or even Lyon and London.

Overall Rating: ★★★★☆

Links

Share and Enjoy:
  • Facebook
  • Twitter
  • Identi.ca
  • email
  • LinkedIn
  • Reddit
  • StumbleUpon
  • Add to favorites

Tags: , , , , ,