Descriere: El Niño şi La Niña produc periodic pagube pe tot globul
Materie: Geografie
Referat făcut la liceu.
Mai jos aveţi la dispoziţie o variantă text a referatului. Vă rugăm să reţineţi că această variantă nu are nici un fel de formatare sau poze. Unele caractere pot să nu fie arătate corect. Pentru varianta integrală vă rugăm să downloadaţi referatul.
REFERAT DESPRE EL NINO
A apărut din Pacificul Tropical, spre sfârşitul anului 1997, aducând cu el mai multă energie decât un milion de bombe de tipul celei de la Hiroşima. Timp de opt luni, 1997-98, marele El Nińo a dat peste cap toate caracteristicile climatice din toată lumea, ucigând, aproximativ 2100 de persoane şi producând pagube materiale de cel puţin 33 miliarde de dolari.
Tăranii din satul peruvian Chato Chico nu au ştiut nimic din toate acestea. Tot ce au putut vedea după săptămâni de ploaie neîntreruptă, a fost că râul Piura nu se mai oprea din creştere. Căderile de apă nu au reprezentat o surpriză pentru populaţia satului peruvian. De când se ştiu, oamenii acestui sat aveau de înfruntat fenomene de acest gen, la fiecare 3-5 ani. Astfel de ploi vin dinspre coasta de vest a Americii, după un val de căldură de mărimea Canadei. Oceanul se încălzeşte chiar în jurul Crăciunului, de acea pescarii au numit fenomenul „El Nińo”, de la Copilul Cristos. Apoi titanica furtună va vărsa cantităţi însemnate de apă pe coasta de nord-vest a Perului, care, în mod normal sunt aride.
Dar puţini sunt cei ce au văzut vreodată aşa de multă ploaie: cinsprezece litri pe metru pătrat intr-o singură zi, în anumite locuri.
În sfârşit, pe 15 februarie 1998, râul a rupt malurile. Pământul era saturat de apă, aşa că aceasta a pătruns în casele din Chato Chico. Torentul era, mai întâi, adânc până la genunchi, apoi până la piept.
Sute de familii alergau disperate prin torentul noroios încercând să salvaze tot ce puteau. Faţă de alte locuri din Peru şi din lume locuitorii din Chato Chico au avut noroc. Unii au fost evacuaţi cu bărcile, alţii cu elicopterele până la o tabără precară de sinistraţi din deşert. Aproape toţi au supravieţuit.
Surplusul de apă din inundaţii s-a răspândit în deşertul Sechura. Unde timp de 15 ani nu fuseseră decât pământuri aride a apărut deodată al doilea lac din Peru, după suprafaţă: lung de 144 km, lat de 32 km şi cu o adâncime medie de 3,5 m, cu mici insule de nisip apărând ocazional din apă.
Deşi a început în Peru, efectele lui El Nińo asupra principalelor componente ale climei (temperatură, presiune, vânt, umiditate, precipitaţii, curenţi) au schimbat vremea în întregul Pacific ecuatorial, şi apoi în toată lumea. Indonezia a suferit luni întregi de secetă, focuri de pădure au făcut ravagii în Sumatra, Borneo şi Malaezia. Fumul a călătorit până la 1600 km spre vest, limitând vizibilitatea la 600m.
Temperaturile au ajuns la 39?C în Mongolia. Ploile din Kenia au depăşit cu 1000mm valoarea normală, iar Europa Centrală a suferit de pe urma inundaţiilor care au făcut 55 de morţi în Polonia şi 60 în Cehia. Madagascar a fost lovit de musoni şi cicloni. În S.U.A., curgerile de noroi şi inundaţiile-fulger au afectat localităţi din California la Mississippi, iar tornadele au lovit Florida.
Şi lucrurile nu s-au oprit aici. Nu este neobişnuit ca o iarnă cu El Nińo să fie urmată de una cu La Nińa, în care efectele climatice sunt, în mare, opuse celor produse de El Nińo. La Nińa a urmat El Nińo de trei ori în 15 ani: după 1982-83, 1986-87 şi în 1995. La Nińa a apărut din nou în 1998.
De-a lungul anilor, apariţia lui La Nińa a fost mult mai puţin previzibilă decât cea a lui El Nińo. Dar ambele evenimente sunt acum mult mai bine înţelese decât înainte. Acest lucru se întâmplă deoarece acest El Nińo este primul care va fi ţinut minte pentru ceva mai mult decât o serie de dezastre. Acum, pentru prima dată în istorie, climatologii au putut prevedea inundaţiile catastrofale cu luni înainte, permiţând populaţiilor ameninţate să se pregătească.
În nordul Peru-ului, avertismentele au permis multor fermieri şi pescari să folosescă părţile pozitive ale lui El Nińo. Pe pământuri care de obicei erau deşertice a crescut iarbă, permiţând creşterea vacilor. Orezul şi fasolea au putut fi cultivate în zone prea aride pentru ele; pescarii au putut planifica pescuitul în apele mai apropiate de coastă, de obicei prea reci.
Efectele previziunilor pot fi foarte importante. De exemplu, crescătorii de cafea din Kenia au o cerere mai mare pentru cafeaua lor când seceta distruge recoltele din Brazilia şi Indonezia. Producţia de ulei de palmier din Filipine scade în timpul lui El Nińo. Ţările care prevăd aceste evoluţii pot prospera.
Cel puţin, pregătirea poate salva vieţi. Chiar şi în săracul Peru, construirea de canale şi acumularea de rezerve a salvat sute de vieţi în 1997-98. Multe zone afectate s-au putut pregăti pentru inundaţii şi foc, migraţii şi epidemii.
Există înregistrări scrise despre El Nińo în Peru din 1525 şi cercetătorii au găsit dovezi geologice al prezenţei lui El Nińo pe coasta peruviană acum 13.000 de ani. Incaşii ştiau de acest fenomen. Oraşele erau construite pe dealuri, iar proviziile erau păstrate în munţi.
Restul lumii nu a fost interesat în El Nińo până după devastatorul fenomen din 1982-83. Cel mai important efort de urmărire al fenomenului a fost TAO, o reţea de 70 de balize plutitoare de-a lungul Pacificului ecuatorial. Terminat în 1994, TAO este acum primul sistem de avertizare globală asupra schimbărilor de temperatură din ocean. Datorită acestor balize şi a altor metode, climatologii au acum destulă informaţie pentru a dezvolta teorii despre ceea ce se întâmplă în timpuri normale şi în timpul fenomenelor El Nińo şi La Nińa.
Vremea este atât de variabilă încât este greu să numeşti ceva „normal”. Dar în majoritatea anilor, climatul din Pacificul ecuatorial este guvernat de un anumit model. Soarele încălzeşte suprafaţa apei în vestul oceanului, înspre Australia şi Indonezia, cauzând ridicarea unor volume uriaşe de aer cald şi umed ce formează o depresiune la suprafaţa oceanului. Pe măsură ce masa de aer se ridică şi se răceşte apar ploile ce contribuie la musonii din această zonă.
Acum mult mai uscat şi la o înălţime foarte mare, aerul se îndreaptă spre est, condus de vânturile din înaltul atmosferei, răcindu-se şi mai mult pe parcursul călătoriei. Când ajunge în vestul Americii, începe să coboare, fiind apoi dus înapoi spre Australia şi Indonezia. Acest circuit gigantic este numit circuitul Walker, după Sir Albert Walker, englezul care a studiat fenomenul în 1920.
Pe măsură ce vânturile de suprafaţă suflă spre vest, ele antrenează apa de la suprafaţa oceanului, acumulând apa mai caldă în largul coastelor Indoneziei. Pe coasta Perului şi al Ecuadorului, apa mai rece, de adâncime se ridică pentru a înlocui apa antrenată de vânt, aducând cu ea o mulţime de nutrimente ce susţin un lanţ trofic incredibil de bogat.
El Nińo schimbă toate acestea. Din motive încă neînţelese, la fiecare câţiva ani, vânturile se înmoaie sau chiar dispar. Presiunile se inversează, devenind mai mari în Australia. Aceste modificări afectează întreaga planetă. Apele de suprafaţă nu se mişcă înspre vest, ci rămân pe loc şi se încălzesc până când izbucnesc efectiv în înaltul atmosferei. Când se întâmplă acest lucru, ploi torenţiale izbucnesc în America. Acestea reduc salinitatea apei, alungând peştii de pe aceste coaste.
Ploile care cad în America sunt cele ce ajung în mod normal în vest, de aceea în Australia, Indonezia şi India este secetă. În Africa, vânturile modificate aduc secetă mai ales în est şi sud. În acelaşi timp vânturile tropicale de înălţime se schimbă, reducând numărul de tornade ce lovesc teritoriul Statelor Unite ale Americii la jumătate, de la o medie de două pe an la unul sau nici unul. Un studiu indică faptul că El Nińo reduce şi numărul de tornade din sud.
În timpul fenomenului La Nińa, o răcire anormală în estul Pacificului produce condiţii mai mult sau mai puţin opuse cu El Nińo. Ca şi la El Nińo, efectele lui La Nińa sunt mai pronunţate din decembrie până în martie.
În anii cu La Nińa, vânturile din est sunt mai puternice ca de obicei. Mai multă apă caldă este dusă spre vest, cauzând o „limbă rece” lungă de 4.800km de-a lungul ecuatorului din Ecuador până în Samoa.
Cu atâta apă în vest, musonii din India devin mai puternici, precipitaţii peste medie în Australia şi climă mai umedă în Africa. În SUA, iernile sunt mai reci datorită curentului polar ce coboară din Canada. Curentul subtropical din Mexic devine mai slab, cauzând secetă în sud. Tornadele au o probabilitate de două ori mai mare să lovească SUA.
Există două metode de prevedere a lui El Nińo, şi climatologii le folosesc pe ambele. Prima este metoda statistică. Folosindu-se de înregistrări, climatologii fac predicţii despre ce se va întâmpla în anumite condiţii. Dar această metodă nu oferă nici o informaţie despre cauzele acestor fenomene. Cealaltă metodă este modelarea climatică folosind calculatorul. Programe specializate încorporează legile fundamentale ale fizicii oceanice şi atmosferice într-o lume simulată unde vremea se schimbă. Cercetătorii folosesc zeci de mii de date şi văd cât de mult seamănă modelele create cu ceea ce se întâmplă în realitate. El Nińo din 1997-98 a fost primul fenomen meteorologic prevestit de modelele pe calculator.
Oricât de încurajatoare ar fi rezultatele pe care modelele le oferă, exită loc de mai bine. De exemplu modelele pentru 1997-98 prevedeau ploi mai puţne decât au fost în India, Australia şi Africa.
Există un consens între oamenii de ştiinţă asupra faptului că fenomenele El Nińo au fost mult mai dese şi din ce în ce mai calde în ultimul secol. În ultimii 102 ani au fost 23 El Nińo şi 15 La Nińa. Cele mai puternice patru El Nińo au apărut după 1980. Dar nimeni nu ştie şi nu poate şti dacă acest lucru indică o tendinţă sau pur şi simplu o întâmplare.
Indiferent de ce se va întâmpla în viitor, omenirea nu va mai fi niciodată luată prin surprindere de El Nińo şi La Nińa. Datorită previziunilor incredibil de exacte pe care climatologia le-a facut posibile, comportamentul temperaturii Oceanului Planetar nu mai pare atât de ciudat şi de diabolic, ci mai degrabă o parte obişnuită a evoluţiei vieţii de pe această planetă.
Lasă un răspuns