Society

Cinepub pe Kodi

Posted by Strainu on December 12, 2015
Python, Society, Software / No Comments

Pentru amatorii de filme românești, Cinepub este locul unde pot urmări legal filme românești. Deși majoritatea nu sunt foarte cunoscute publicului larg, sunt și câteva din cele care au ajuns în sălile de cinema în ultimii ani.

Cum în ultima vreme am folosit numai Kodi pentru a urmări filme, am zis că n-ar strica să fac un plug-in care să-mi permită să urmăresc filmele pe TV. Cinepub folosește youtube pentru găzduirea filmelor, deci aș fi putut teoretic să fac un playlist ce conținea toate filmele, dar ar fi fost mai puțin interesant. 🙂 Codul e pe github, feel free to fork and improve.

Instalare

  1. Descărcați arhiva
  2. Deschieți Kodi și mergeti la System->Settings->Add-ons->Install from zip file și alegeți arhiva.
  3. Dacă instalarea a avut loc cu succes, găsiți filmele la Video->Add-ons->cinepub.ro

Asta-i tot, enjoy!

Share and Enjoy:
  • Facebook
  • Twitter
  • Identi.ca
  • LinkedIn
  • Reddit
  • Add to favorites

MȚR vs. MS vs. MC

Posted by Strainu on December 18, 2013
Reviews, Romana, Society / No Comments

Adică pentru cei care nu știți prescurtările, Muzeul Țăranului Român vs. Muzeul Satului vs. Ministerul Culturii

Muzeul Țăranului

Clădirea din Piața Victoriei (foto Pixi, CC-BY-2.5)

Dacă n-ați trăit sub o piatră în ultimele zile (ceea ce nu e o rușine, mie mi se întâmplă destul de des), ați aflat până acum de dorința unora de a uni Muzeul Țăranului Român și Muzeul Satului.

Asta a dat naștere unor reacții virulente în presă și pe internet, precum și la tot felul de supoziții despre ce se va întâmpla cu clădirea MȚR din Piața Victoriei. În articolul de față voi încerca să adun opiniile exprimate de mine pe Facebook și în discuții “live” despre subiectul unirii în sine văzut de un vizitator, ignorând conotațiile politice și interesele imobiliare. Nu voi aborda nici măcar aspectele financiare, care în eterna succesiune tranziție-criză-reformă sunt deseori singurele luate în calcul atât de vizitatori cât și de autorități.

Am vizitat recent MȚR pentru expoziția cu transporturile în România (care a fost super interesantă, deși nu am obținut informațiile despre plutărit pe care le căutam).

Nefiind o persoană trăită la țară sau interesată de etnografie, n-am înțeles mare lucru din textele explicative cu tentă filosofică din muzeu. Pentru cei care n-ați fost încă, sunt foarte puține explicații asupra exponatelor, inclusiv în foile de la intrarea în fiecare cameră, vizitatorul fiind lăsat foarte mult să-și imagineze sau să deducă.

Mi-au plăcut camerele în care puteam să mă cațăr, să explorez, să pun mâna și nu mi-a plăcut deloc că mă puneau să mă uit de jos într-o casă “cățărată” pe pietre, în care nu vedeam nimic. Mi-a plăcut și să revăd chestii cu care eu eram destul de familiar acum 15-20 de ani (cărți de bucate, rețete scrise pe tot felul de foi refolosite etc.) dar care pentru cei care nu au încă 20 de ani nu înseamnă probabil nimic.

Având însă o curiozitate nativă (sau maladivă, depinde pe cine întrebi) m-am interesat dup-aia și am aflat, de pe grupul muzeografilor de pe FB mai mult despre Horia Bernea, ideea lui de muzeu și grupurile de interese de pe-acolo (unii pro, alții împotriva acestui tip de expoziție – nu neapărat din motive științifice cât mai ales politice). Am înțeles de ce muzeul e așa cum e, dar nu mi-a plăcut mai mult.

Am aflat de asemenea de pe Internet și detaliile care mă interesau (chestii inginerești, gen cum funcționau morile expuse pe acolo, câtă mâncare intra într-un pod de casă etc.) și care nu erau scrise nicăieri în muzeu. Câți dintre vizitatorii muzeului credeți c-ar mai aloca măcar 5 minute să caute ceva ce i-a interesat acolo? 5%, poate… Restul rămân doar cu ce văd la fața locului și poate cu vreo carte de la recepție.

Unii oameni cu care am discutat consideră MȚR un muzeu “de suflet”, nu unul de învățare. Poate e așa pentru cei care pot asocia aceste exponate cu ce a fost cândva în zona de unde provin, însă mi-e greu să cred că pentru un orășean sau un străin nefamiliarizați cu satul românesc de ieri exponatele au și altă valoare decât cea estetică și instructivă.

După mine, muzeele de astăzi și mai ales de mâine trebuie să fie interactive și concrete: să dea un minim de informații tuturor (ca să fie clar, MȚR e mult sub acest minim) și să permită celor care vor să afle mai multe să exploreze, inclusiv cu riscul deteriorării unora din exponatele mai puțin valoroase. În cazul MS-MȚR, concret, asta ar însemna să te lase să intri în unele case, să pui mâna pe cergile alea, pe salteaua de paie, să dai în piuă, să țeși o linie la război etc.

Mutarea din sediul din Piața Victoriei nu aduce decât riscuri pentru exponatele MȚR, dar unirea oferă mai multe posibilități interesante :
* punerea în context a inventarului MȚR – de exemplu punând manechinele alea cu costume populare în casele în care ar fi stat în perioada respectivă; niște manechine izolate sunt fix degeaba, lucru care mi-a fost demonstrat de interesul arătat de vizitatorii străini într-o cameră obișnuită vs. “camera minorităților” unde aveai câte un port popular masculin și feminin de la fiecare naționalitate din România.
* one stop shop pentru vizitatorii grăbiți, care nu mai pierd astfel o parte sau alta din informații pentru că nu pot ajunge și la MȚR și la MS.
* economii financiare (da, știu, sunt materialist, asta este); în mod ideal, banii economisiți prin trecerea de la 2 conduceri la 1 nu s-ar duce în festivale Șecspir sau la cei cu SIDA, ci în achiziția de noi materiale pentru muzeu.

După mine, deși sunt șanse mici să se facă (frica asta…), unirea acestor muzee cu un obiect de activitate atât de similar nu ar fi deloc un lucru rău, ci o oportunitate fenomenală (evident, cu niște riscuri pe măsură) de a le transforma într-un super-muzeu pregătit pentru viitor.

Share and Enjoy:
  • Facebook
  • Twitter
  • Identi.ca
  • LinkedIn
  • Reddit
  • Add to favorites

Tags: , , , ,

Am găsit un monument. Ce facem cu el?

Posted by Strainu on May 21, 2013
From Bucharest, Romana, Society / No Comments

Într-o plecare de la sfârșitul lunii trecute, despre care o să scriu mai multe mai târziu, am avut ocazia să constat apariția pe multe din drumurile naționale din Oltenia și Banat a unor indicatoare spre diverse monumente istorice. În principiu, asta este o veste foatre bună. Dar ce faci după ce cotești de pe drumul național (relativ bun) pe un drum comunal plin de gropi sau mai rău, pe o potecă îngustă?

Acum doi ani și ceva, când a apărut prima dată ideea concursului Wiki Loves Monuments România, am plecat într-o plimbare prin Maramureș în căutarea Mocăniței de la Vișeul de Sus și a vestitelor biserici din zonă. Am constatat atunci că dacă monumentele aveau norocul să fie pe drumul principal, dădeai ușor de ele. Dacă nu, îți trebuia musai o hartă sau un ghid.

Morile de la Eftimie Murgu

Indicator de pe DN

Între timp, situația s-a îmbunătățit. Mulțumită proiectelor europene de dezvoltare rurală, multe monumente beneficiază acum de indicatoare, plasate de obicei chiar sub indicatorul spre sat. Pentru unele dintre ele a fost chiar modernizat drumul și eventual au fost refăcute prin aceleași proiecte.

Din păcate, în afară de acel unic indicator, în cele mai multe cazuri nu există nicio altă informație despre sau indicator spre monumentul respectiv.  În cazul monumentelor din sate, singura soluție este să întrebi localnicii pe care din ulițe să o iei. Bineînțeles, ca orășean trebuie să fii foarte atent căci oamenii de la țară au alte referințe în ceea ce privește calitatea drumului și s-ar putea să rămâi suspendat cu mașina pe drumul “bunicel” de acolo.

Pentru orășele, este posibil să mai găsești câte o hartă în fața primăriei sau la gară. Totuși, și aici ai o problemă: să nu care cumva să-ți treacă prin minte a întreba de strada pe care ai aflat de pe net că se află monumentul, căci nimeni nu va ști ce nume poartă fiecare stradă. Este oarecum de înțeles, având în vedere și obiceiul unor primării de a da mai multe nume aceleiași străzi. De exemplu, în Oravița strada principală se numește, pe rând, Andrei Șaguna, Eftimie Murgu, 1 decembrie 1918, precum și “Piața Unirii” și “Piața Ferdinand”, care sunt orice numai piețe nu.

Soluția e să întrebi după numele local al monumentului. Chiar și atunci, s-ar putea ca locuitorii din celălalt capăt al orașului să nu te poată ajuta…

Să zicem că totuși ai răzbit până la monument. Ce ai de făcut acolo, în afară de poze pentru concurs? Dacă nu ești specialist în arhitectură, și majoritatea vizitatorilor nu sunt, nu mare lucru. Cu toată avalanșa de site-uri “specializate” pe monumente apărute recente, puține au informații originale, relevante pentru un număr mare de monumente. De cele mai multe ori trebuie să “sapi” de dinainte în căutarea unor informații.

Această gaură informațională ar trebui, după părerea mea, umplută de cei care întrețin monumentele. Mulți au ca scuză faptul că nu sunt fonduri nici pentru reparațiile de primă necesitate, darmite pentru informații… Și totuși, nici măcar acolo unde au fost bani pentru restaurare, nu s-a investit (aproape) deloc în ceva indicații pentru vizitatori.

Morile de la Eftimie Murgu - indicatorMorile de la Eftimie Murgu - indicator

Indicatoare

Un exemplu relevant mi se par morile de apă de la Eftimie Murgu. Fiind un monument eminamente tehnic, este oarecum logic ca vizitatorii să aibă mai multă nevoie de îndrumări asupra modului de funcționare decât în cazul unei biserici sau al unei case particulare. O parte din aceste mori au fost refăcute de muzeul “Astra” din Sibiu acum câțiva ani într-un proiect european.

Morile de la Eftimie Murgu - plăcuță

Plăcuță cu numele morii

Au fost instalate câteva plăci în imediata apropiere a monumentelor (fără a acoperi zona dintre DN și sat, bineînțeles) și fiecare moară în parte avea numele ei și numele proiectului. Nimic despre modul de funcționare, amenajările necesare sau istoricul acestor mori. Din fericire, două dintre ele sunt încă funcționale, iar proprietarii lor sunt suficient de amabili încât să-ți explice toate detaliile și legendele locului.

Ce-i drept, dacă ne-am fi făcut temele din timp, am fi aflat poate că în școala generală din sat există un mic muzeu cu o moară desfăcută. Din ce-am văzut însă în pozele găsite pe net, și aici trebuie să te bazezi pe bunăvoința ghidului…

În aceste condiții, tot ce vă rămâne de făcut ca turiști “vânători” de monumente este să citiți cât mai multe despre monumentele din zona unde urmează să mergeți (puteți începe cu o hartă a monumentelor din țară [se încarcă greu] și cu Wikipedia) și eventual să vă înarmați cu un telefon mobil și acces la net.  Pentru cei cu smartphone-uri Android sau iPhone vă recomand aplicația “Monumente România” realizată de Asociația Prietenilor Muzeului Național de Istorie a României, care îmbină în mod fericit harta și un modul de realitate alternativă cu paginile de informații ale site-ului lor, paginile de pe Wikipedia și câteva mii de imagini.

Voi ce alte resurse folosiți pentru a profita cât mai mult de vizitele unor monumente istorice?

Share and Enjoy:
  • Facebook
  • Twitter
  • Identi.ca
  • LinkedIn
  • Reddit
  • Add to favorites

Bureaucraucy 101: how to register a car in Romania

Posted by Strainu on March 11, 2013
Society / No Comments
Administratia Financiara Sector 6

Photo: Răzvan Lerescu

I wanted to write this article for a while now, but got delayed so now it’s about the old auto tax in Romania (it kinda changes every year). Still, I doubt that much has changed about the people there.

A few months ago I bought a new car and went to register it. I had heard beforehand about the bureaucracy at the Ministry of Finance, and I was prepared to wait for a while. Still, in the hope that I would get away cheap, I went to the Treasury next to my home, but it turns out that first I had to have my tax calculated (even if it’s a simple formula and there is an online calculator for it). We’ll call this office 1.

So the next step is to go to the place where they could calculate it. There you have to go to a room(office 2) in order to get a form which you can’t find online despite the law requiring all such forms to be online; you have to fill the form and return it to the same office along with the other 5 copies of different documents you need in order to justify the request. They will give you a registration number, a place (office 3) and a time (or should I say deadline? I would hate to find out what happens if you miss that time) when you can pick up the paper.

When you come back, you find out that 10-15 other people were called at the exact some time (which, by the way, is in the middle of the day). After waiting for half an hour outside office 3, you finally get the paper that says how much you have to pay signed by no less than 3 different people.

From there, you go to the cashier to pay (office 4). Except… you can’t 🙂 Turns out the cashier is not actually a cashier (i.e. she can’t handle cash), so she only prints the receipt, signs it and then passes it to her colleague at office 5, which takes the money and signs the receipt again. And with that, you’re finally done with the Ministry of Finances, you can move on to the Ministry of Administration to actually register the car.

All in all, in order to pay some money you need to go to their offices in 3 different days (well, actually 2 once you know the drill), involve 7 people from 5 different offices, and move lots of papers with lots of signatures on them around. I think only writing and printing those papers costs more than 1% of the sum I paid. The salaries, building maintenance etc. are on the top of that. All this could be done instead with a single server and a website where you could upload a scan of your car’s identity card and pay the amount online. But not in today’s Romania.

Share and Enjoy:
  • Facebook
  • Twitter
  • Identi.ca
  • LinkedIn
  • Reddit
  • Add to favorites

Tags: , , , ,

New adventures with the Romanian funds

Posted by Strainu on April 05, 2009
Personal, Society / No Comments

After the bad experiences I had with BTAM, I decided to try my luck with the Asset Management division of the biggest romanian bank, BCR. As with most bank-owned funds, you can buy units from the bank itself.

So I went to one of the big branches, I went in and asked where I could buy some units from their funds. The young lady at the reception pointed me to the manager’s office (which was on another entrance). It seemed that I could only buy units from the manager… whatever. I went to the office where I was met by an old, respectable lady which politely asked me if I had an account at the bank. When I said “no”, she asked for my ID so she could open one, because “fund units can only be paid for by bank transfer”. Considering my past experiences with that bank, I took my ID and left right in that moment.

That could have been the end of it, but based on my experience with BTAM, I decided to write them an email. After about a week, in which the email passed by 4 of their employees (ofcourse, the headers were still there), I received an email from someone apologizing for the problem and inviting me to contact them in order to buy those unit. I suppose that in the banks, an email is not yet considered as a valid mean of contact…

Share and Enjoy:
  • Facebook
  • Twitter
  • Identi.ca
  • LinkedIn
  • Reddit
  • Add to favorites

Tags: , , , ,

Culmea nesimţirii

Posted by Strainu on January 23, 2009
Romana, School, Society / 2 Comments

De când m-am întors din Franţa mă bătea gândul să mai încerc să mai fiu asistent la Calculatoare. Am tot amânat o decizie, nefiind prea hotărât, dar azi m-am decis cât se poate de brusc: nu mai vreau să aud de şcoli şi cercetare decât dacă o să ajung muritor de foame. Mai bine zeci de ore de şedinţe şi formulare şi birocraţie decât umilinţele din şcoli!

Motivul revoltei mele îl constituie maică-mea, profesoară la un liceu din Bucureşti. A venit azi la mine să mă întrebe dacă pot s-o ajut să facă rost de MathType (versiunea profesională de Microsoft Equation Editor). De ce avea nevoie? O anumită editură i-a cerut să îi ajute cu rezolvarea (în 2-3 zile de la apariţie) a subiectelor de bac de anul acesta. Rezolvarea trebuie formatată folosind softul ăla, care costă vreo 97$ la liber şi jumate pentru şcoli.

Eu ca prostul am întrebat cât o plătesc, la care răspunsul a fost: “nimic, dar îmi apare numele acolo şi se consideră activitate de cercetare”. 😐 Carevasăzică, în timp ce editorii se umplu de bani din cărţile astea, profii care le scriu cartea şi le-o şi vând primesc… mulţumiri. Scuipa-v-aş între ochi de jegoşi!

Share and Enjoy:
  • Facebook
  • Twitter
  • Identi.ca
  • LinkedIn
  • Reddit
  • Add to favorites

Tags: , , ,

A decent response from RDS

Posted by Strainu on January 23, 2009
Personal, Society / No Comments

Following all the bad news I’ve heard about RDS in the last years (the quiet doubling of tariffs, the lost invoices, the crappyservice, etc.) I was very annoyed when I found out I had to pay some money for their phone service. The sum was very small, but as I didn’t remember to have used that phone, I was worried that they maight try to overcharge me.

I called their customer service line and demanded to get a detailed invoice within the months with problems. The person at the other end of the line was very kind and professional. She told me that I could get that data by email, took my data and opened a support ticket for me, than gave me the number. She also told me she could not give me an ETA for the response, but it usually goes pretty quick. In fact, in a couple of hours I had received a response and the situation was cleared.

This might seem as normal to foreigners, but for RDS client, such a happy ending is rather rare.

Share and Enjoy:
  • Facebook
  • Twitter
  • Identi.ca
  • LinkedIn
  • Reddit
  • Add to favorites

Tags: , , ,

The last word on the BT story

Posted by Strainu on December 13, 2008
Personal, Society / No Comments

Yesterday arrived the official letter from ANSPDCD, which informed me that the company was fined. Yeey!

Share and Enjoy:
  • Facebook
  • Twitter
  • Identi.ca
  • LinkedIn
  • Reddit
  • Add to favorites

Tags: , , ,

Intermodal transport for Bucharest

Posted by Strainu on November 22, 2008
Society / No Comments

There’s been a lot of fuss these last days about the opening of 4 more stations of the Bucharest subway. Unfortunately, the 19-years long, 175 million euros project was just another leftover from the communist era. Will it help the development of the eastern part of the city? Sure, but it will also cause further crowding in the main exchange stations.

What Bucharest needs is a true intermodal transportation network. A first step was the made around 2003, with the opening of the passageway between the Crângaşi metro station and tramway station. There are also hopes for a “train to the plane” (the metro to Otopeni) and “automobiles on trains”. These are all important parts of a true intermodal transport network, but each development is made separately, without thinking about connections.

Add talked about “park and ride” on the newly opened line. What I want to talk about today is the other end of the future M3 line, the exit from Bucharest onto A1. Near Păcii station there is an old bus terminal, from which buses leave to many cities in Muntenia. As you can see from this article (in Romanian), the terminal itself is very clean and comfortable, but the area around it is in ruins and many bus companies prefer to avoid the tolls by using the streets in the zone for departures.

If the City Hall’s transportation department would be serious about intermodal transportation, it would take some measures for cleaning up the area. First of all, it should do daily sweeps with the police and get read of the bus companies leaving from other places. That would free up the traffic in the area, especially because that’s also the place where Iuliu Maniu Bvd. get from 4 lanes to only 2.

Then, it should build a direct passageway from the metro to the bus terminal. This would cut transfer time by 5 to 10 minutes and reducing the risks for the commuters (it’s an adventure to cross the boulevard now). Of course, the subterranean access should be accessible for the disabled.

The unused space of the terminal could be used for a parking. And for the parking ticket, you could get a 1 day ticket on RATB+subway – the classic “park and ride” scheme. And if there still is some leftover space, a small park would do wonders for the area.

Unfortunately, this is just wishful thinking from me. A passage costs much more than a street crossing and the terrain could be disputed by former owners. And most importantly, the politicians must decide that this project is not impeding on their little “affairs”.

Share and Enjoy:
  • Facebook
  • Twitter
  • Identi.ca
  • LinkedIn
  • Reddit
  • Add to favorites

Tags: , ,

Spammerii de la Banca Transilvania

Posted by Strainu on November 02, 2008
Personal, Society / 2 Comments

Dobitocimea de la Banca Transilvania a descoperit brusc puterea blogurilor. Vă las să apreciaţi 2 mostre de umor ardelenesc şi logică bancară. Restul răgetelor le-am şters din cauza lipsei de logică.

Ce n-au aflat indivizii aceştia (pe lângă cum să ascundă adresele de email) e că degeaba îşi storc creierii să găsească nick-uri inteligente dacă scriu de pe o adresă IP ce le aparţine. Mă ofer să le ţin nişte cursuri gratuite de reţelistică şi bun simţ.

Îi informez pe această cale că mă doare-n $%^& de ce cred ei despre ANSPDCD sau despre mine. Problema e că fiind “foarte ocupat” cu trimiterea de sesizări nu mai am timp să mai fac şi selecţia spamurilor, aşa încât reţeaua 194.145.238.0/24 ia o pauză pe termen nedeterminat de pe blogul ăsta.

Share and Enjoy:
  • Facebook
  • Twitter
  • Identi.ca
  • LinkedIn
  • Reddit
  • Add to favorites

Tags: , , , , ,