Romana

Provocări și rezultate într-un proiect de voluntariat la scară mare în România

Posted by Strainu on December 02, 2014
Publications, Romana, Wikipedia / No Comments

La seminarul Geo-spațial 2014 de la Timișoara am avut două prezentări. Prima dintre ele a abordat problema organizării unor evenimente cu foarte mulți voluntari și problemele întâmpinate de noi la organizarea Wiki Loves Monuments.

A doua a ținut loc de introducere pentru expoziția WLM, care a fost prezentată timp de două săptămâni în holul mare al Universității de Vest.

Share and Enjoy:
  • Facebook
  • Twitter
  • Identi.ca
  • LinkedIn
  • Reddit
  • Add to favorites

Tags: ,

Profitabilitatea fondurilor de pensii – teorie și practică

Posted by Strainu on January 09, 2014
Reviews, Romana / 1 Comment

Teoria

Citeam recent mai multe articole triumfaliste despre randamentele de peste 10% obținute de toate fondurile de pensii obligatorii. În general, la fiecare sfârșit de an, administratorii anunță asemenea randamente mai mult decât bune. Ele sunt calculate după formula:

Rof = (VUAN(12) – VUAN(0)) / VUAN(0), unde VUAN(x) este valoarea unității de fond la sfârșitul lunii x. Concret, VUAN(0) este valoarea înainte de începutul anului (la sfârșitul anului anterior) și VUAN(12) este valoarea în ultima zi lucrătoare a anului.

Deși corecte din punct de vedere contabil și aplicabile tuturor membrilor indiferent de data de aderare, aceste randamente se văd însă doar parțial în conturile angajaților, fiind deci insuficiente pentru a evalua corect profitabilitatea unui fond de pensii. Acest lucru se întâmplă din mai multe motive:

  1. în mod convenabil (pentru administrator), calculul randamentelor nu ține cont de comisioanele plătite în fiecare lună de clienți (2,5% pentru pensiile obligatorii și chiar și mai mari la pensiile facultative)
  2. se calculează randamentul unei sume depuse la începutul anului, ignorându-se faptul că de-a lungul anului se fac în continuare depuneri; practic, la sfârșitul anului 2013 vi se spune cu cât au crescut banii depuși până pe 31.12.2012 (adică acum un an)

Pentru a estima mai bine performanța unui fond de pensii, eu unul prefer să mă uit pe mai mulți indicatori diferiți; se pot astfel obține informații mai detaliate și mai “particularizate” fiecăruia dintre noi:

  • randamentul sumelor depuse într-un an la sfârșitul anului respectiv:

R(a) = (VUAN(a) * Na – Σ(Ca)) / Σ(Ca), unde a este anul pentru care se calculează acest randament, VUAN(a) este valoarea unității de fond la sfârșitul anului a, Na este numărul de unități de fond acumulate în anul respectiv și Σ(Ca) este suma tuturor contribuțiilor lunare făcute de participant în acel an, inclusiv comisioanele plătite (toate aceste informații le puteți obține de la administratorul fondului)

  • randamentul total al fondului de pensii pe toată durata de participare se calculează cu o formulă extrem de asemănătoare cu cea de mai sus:

Rt = (VUAN * Nu – Σ(Cl)) / Σ(Cl), unde VUAN este valoarea unității de fond în data la care se calculează randamentul, Nu este numărul de unități de fond acumulate până în prezent și Σ(Cl) este suma tuturor contribuțiilor lunare făcute de participant, inclusiv comisioanele plătite (toate aceste informații le puteți obține de la administratorul fondului)

  • randamentul total anualizat al fondului de pensii este randamentul total împărțit la numărul de ani în care s-au plătit contribuții (inclusiv lunile de șomaj, concedii fără plată etc.) :

Rat = Rt * 12 / Nl , unde Rt este randamentul de mai sus, Nl este numărul de luni trecute de la prima contribuție și 12 este numărul de luni dintr-un an

Pentru fiecare din acești indicatori se poate scădea apoi rata inflației în intervalul măsurat pentru a afla randamentul real corespunzător.

Practica

Pentru că spuneam în titlu ceva de practică, haideți să vedem cum se aplică formulele de mai sus pentru evoluția unui fond de pensii oarecare în ultimii 5 ani. Nu voi da nici numele fondului, nici valorile exacte ale sumelor până la 6 zecimale. Sumele în lei au fost calculate presupunând un salariu lunar constant de 2500 de lei brut (adică aproximativ 4400 de lei contribuiți în 5 ani, deoarece procentul contribuției a crescut de la 2% la 4% cu pas de 0,5%)

Iată mai jos rezultatele din fiecare an:

An (a) Depuneri VUAN 31.12 Unități de fond
R(a) R(a) real
Rof
2009 480 lei 12,30 40,89 4,74% -0,01%
2010 750 lei 14,31 53,58 2,22% -5,33% 16,37%
2011 900 lei 14,91 59,81 -0,91% -3,92% 4,21%
2012 1.050 lei 16,44 64,99 1,76% -3,05% 10,27%
2013 1.200 lei 18,14 67,39 1,86% 0,62% 10,32%

Se observă că randamentul anual al sumelor depuse în anul respectiv, R(a), este mic, chiar mai mic decât rata inflației în 4 din cei 5 ani analizați, ducând astfel la randamente reale negative. Principala cauză, dar nu singura, este acel comision de 2,5% plătit în fiecare lună.

Randamentul oficial Rof în schimb este semnificativ mai mare, deoarece acesta ține cont doar de sume mai vechi de 1 an și calculate după plata comisioanelor.

Randamentul total și cel anualizat se calculează conforma formulelor:

Rt = (VUAN * Nu – Σ(Cl)) / Σ(Cl) = (18,14 * 286,67 – 4380) / 4380 = 18,73%

Rat = Rt * 12 / Nl = 18,73% * 12 / 60 = 3,7%

Bineînțeles, randamentele reale sunt ceva mai mici (respectiv 13,72% și 2,76%).

Calculele sunt simple, ar trebui să poată fi făcute de oricine într-un program de calcul tabelar. Partea cea mai dificilă este introducerea sumelor plătite și a VUAN pentru fiecare din cele 60 de luni. Din fericire, fiecare fond de pensii are câte un site de pe care, odată logat, pot fi obținute aceste informații pentru contul dvs. Unele permit chiar exportul direct în format xls sau csv, ceea ce vă va ușura munca.

În plus, Asociația pentru Pensiile Administrate privat din România oferă un fișier xls cu datele VUAN pentru fiecare administrator deja introduse. Tot ce trebuie să faceți este să introduceți salariul dvs. brut în coloana B din foaia “output data” și veți obține toate datele necesare calculării randamentului total (Rt) al fiecărui fond în foaia “clasament fonduri“. Pentru ceilalți indicatori trebuie introduse formulele descrise mai sus.

Alte calcule interesante pot fi făcute folosind acest calculator online.

Voi ce alți unelte pentru calcule financiare folosiți? Aveți vreo nelămurire sau vreo idee de îmbunătățire a acestor formule? Lăsați un comentariu!

Share and Enjoy:
  • Facebook
  • Twitter
  • Identi.ca
  • LinkedIn
  • Reddit
  • Add to favorites

MȚR vs. MS vs. MC

Posted by Strainu on December 18, 2013
Reviews, Romana, Society / No Comments

Adică pentru cei care nu știți prescurtările, Muzeul Țăranului Român vs. Muzeul Satului vs. Ministerul Culturii

Muzeul Țăranului

Clădirea din Piața Victoriei (foto Pixi, CC-BY-2.5)

Dacă n-ați trăit sub o piatră în ultimele zile (ceea ce nu e o rușine, mie mi se întâmplă destul de des), ați aflat până acum de dorința unora de a uni Muzeul Țăranului Român și Muzeul Satului.

Asta a dat naștere unor reacții virulente în presă și pe internet, precum și la tot felul de supoziții despre ce se va întâmpla cu clădirea MȚR din Piața Victoriei. În articolul de față voi încerca să adun opiniile exprimate de mine pe Facebook și în discuții “live” despre subiectul unirii în sine văzut de un vizitator, ignorând conotațiile politice și interesele imobiliare. Nu voi aborda nici măcar aspectele financiare, care în eterna succesiune tranziție-criză-reformă sunt deseori singurele luate în calcul atât de vizitatori cât și de autorități.

Am vizitat recent MȚR pentru expoziția cu transporturile în România (care a fost super interesantă, deși nu am obținut informațiile despre plutărit pe care le căutam).

Nefiind o persoană trăită la țară sau interesată de etnografie, n-am înțeles mare lucru din textele explicative cu tentă filosofică din muzeu. Pentru cei care n-ați fost încă, sunt foarte puține explicații asupra exponatelor, inclusiv în foile de la intrarea în fiecare cameră, vizitatorul fiind lăsat foarte mult să-și imagineze sau să deducă.

Mi-au plăcut camerele în care puteam să mă cațăr, să explorez, să pun mâna și nu mi-a plăcut deloc că mă puneau să mă uit de jos într-o casă “cățărată” pe pietre, în care nu vedeam nimic. Mi-a plăcut și să revăd chestii cu care eu eram destul de familiar acum 15-20 de ani (cărți de bucate, rețete scrise pe tot felul de foi refolosite etc.) dar care pentru cei care nu au încă 20 de ani nu înseamnă probabil nimic.

Având însă o curiozitate nativă (sau maladivă, depinde pe cine întrebi) m-am interesat dup-aia și am aflat, de pe grupul muzeografilor de pe FB mai mult despre Horia Bernea, ideea lui de muzeu și grupurile de interese de pe-acolo (unii pro, alții împotriva acestui tip de expoziție – nu neapărat din motive științifice cât mai ales politice). Am înțeles de ce muzeul e așa cum e, dar nu mi-a plăcut mai mult.

Am aflat de asemenea de pe Internet și detaliile care mă interesau (chestii inginerești, gen cum funcționau morile expuse pe acolo, câtă mâncare intra într-un pod de casă etc.) și care nu erau scrise nicăieri în muzeu. Câți dintre vizitatorii muzeului credeți c-ar mai aloca măcar 5 minute să caute ceva ce i-a interesat acolo? 5%, poate… Restul rămân doar cu ce văd la fața locului și poate cu vreo carte de la recepție.

Unii oameni cu care am discutat consideră MȚR un muzeu “de suflet”, nu unul de învățare. Poate e așa pentru cei care pot asocia aceste exponate cu ce a fost cândva în zona de unde provin, însă mi-e greu să cred că pentru un orășean sau un străin nefamiliarizați cu satul românesc de ieri exponatele au și altă valoare decât cea estetică și instructivă.

După mine, muzeele de astăzi și mai ales de mâine trebuie să fie interactive și concrete: să dea un minim de informații tuturor (ca să fie clar, MȚR e mult sub acest minim) și să permită celor care vor să afle mai multe să exploreze, inclusiv cu riscul deteriorării unora din exponatele mai puțin valoroase. În cazul MS-MȚR, concret, asta ar însemna să te lase să intri în unele case, să pui mâna pe cergile alea, pe salteaua de paie, să dai în piuă, să țeși o linie la război etc.

Mutarea din sediul din Piața Victoriei nu aduce decât riscuri pentru exponatele MȚR, dar unirea oferă mai multe posibilități interesante :
* punerea în context a inventarului MȚR – de exemplu punând manechinele alea cu costume populare în casele în care ar fi stat în perioada respectivă; niște manechine izolate sunt fix degeaba, lucru care mi-a fost demonstrat de interesul arătat de vizitatorii străini într-o cameră obișnuită vs. “camera minorităților” unde aveai câte un port popular masculin și feminin de la fiecare naționalitate din România.
* one stop shop pentru vizitatorii grăbiți, care nu mai pierd astfel o parte sau alta din informații pentru că nu pot ajunge și la MȚR și la MS.
* economii financiare (da, știu, sunt materialist, asta este); în mod ideal, banii economisiți prin trecerea de la 2 conduceri la 1 nu s-ar duce în festivale Șecspir sau la cei cu SIDA, ci în achiziția de noi materiale pentru muzeu.

După mine, deși sunt șanse mici să se facă (frica asta…), unirea acestor muzee cu un obiect de activitate atât de similar nu ar fi deloc un lucru rău, ci o oportunitate fenomenală (evident, cu niște riscuri pe măsură) de a le transforma într-un super-muzeu pregătit pentru viitor.

Share and Enjoy:
  • Facebook
  • Twitter
  • Identi.ca
  • LinkedIn
  • Reddit
  • Add to favorites

Tags: , , , ,

Am găsit un monument. Ce facem cu el?

Posted by Strainu on May 21, 2013
From Bucharest, Romana, Society / No Comments

Într-o plecare de la sfârșitul lunii trecute, despre care o să scriu mai multe mai târziu, am avut ocazia să constat apariția pe multe din drumurile naționale din Oltenia și Banat a unor indicatoare spre diverse monumente istorice. În principiu, asta este o veste foatre bună. Dar ce faci după ce cotești de pe drumul național (relativ bun) pe un drum comunal plin de gropi sau mai rău, pe o potecă îngustă?

Acum doi ani și ceva, când a apărut prima dată ideea concursului Wiki Loves Monuments România, am plecat într-o plimbare prin Maramureș în căutarea Mocăniței de la Vișeul de Sus și a vestitelor biserici din zonă. Am constatat atunci că dacă monumentele aveau norocul să fie pe drumul principal, dădeai ușor de ele. Dacă nu, îți trebuia musai o hartă sau un ghid.

Morile de la Eftimie Murgu

Indicator de pe DN

Între timp, situația s-a îmbunătățit. Mulțumită proiectelor europene de dezvoltare rurală, multe monumente beneficiază acum de indicatoare, plasate de obicei chiar sub indicatorul spre sat. Pentru unele dintre ele a fost chiar modernizat drumul și eventual au fost refăcute prin aceleași proiecte.

Din păcate, în afară de acel unic indicator, în cele mai multe cazuri nu există nicio altă informație despre sau indicator spre monumentul respectiv.  În cazul monumentelor din sate, singura soluție este să întrebi localnicii pe care din ulițe să o iei. Bineînțeles, ca orășean trebuie să fii foarte atent căci oamenii de la țară au alte referințe în ceea ce privește calitatea drumului și s-ar putea să rămâi suspendat cu mașina pe drumul “bunicel” de acolo.

Pentru orășele, este posibil să mai găsești câte o hartă în fața primăriei sau la gară. Totuși, și aici ai o problemă: să nu care cumva să-ți treacă prin minte a întreba de strada pe care ai aflat de pe net că se află monumentul, căci nimeni nu va ști ce nume poartă fiecare stradă. Este oarecum de înțeles, având în vedere și obiceiul unor primării de a da mai multe nume aceleiași străzi. De exemplu, în Oravița strada principală se numește, pe rând, Andrei Șaguna, Eftimie Murgu, 1 decembrie 1918, precum și “Piața Unirii” și “Piața Ferdinand”, care sunt orice numai piețe nu.

Soluția e să întrebi după numele local al monumentului. Chiar și atunci, s-ar putea ca locuitorii din celălalt capăt al orașului să nu te poată ajuta…

Să zicem că totuși ai răzbit până la monument. Ce ai de făcut acolo, în afară de poze pentru concurs? Dacă nu ești specialist în arhitectură, și majoritatea vizitatorilor nu sunt, nu mare lucru. Cu toată avalanșa de site-uri “specializate” pe monumente apărute recente, puține au informații originale, relevante pentru un număr mare de monumente. De cele mai multe ori trebuie să “sapi” de dinainte în căutarea unor informații.

Această gaură informațională ar trebui, după părerea mea, umplută de cei care întrețin monumentele. Mulți au ca scuză faptul că nu sunt fonduri nici pentru reparațiile de primă necesitate, darmite pentru informații… Și totuși, nici măcar acolo unde au fost bani pentru restaurare, nu s-a investit (aproape) deloc în ceva indicații pentru vizitatori.

Morile de la Eftimie Murgu - indicatorMorile de la Eftimie Murgu - indicator

Indicatoare

Un exemplu relevant mi se par morile de apă de la Eftimie Murgu. Fiind un monument eminamente tehnic, este oarecum logic ca vizitatorii să aibă mai multă nevoie de îndrumări asupra modului de funcționare decât în cazul unei biserici sau al unei case particulare. O parte din aceste mori au fost refăcute de muzeul “Astra” din Sibiu acum câțiva ani într-un proiect european.

Morile de la Eftimie Murgu - plăcuță

Plăcuță cu numele morii

Au fost instalate câteva plăci în imediata apropiere a monumentelor (fără a acoperi zona dintre DN și sat, bineînțeles) și fiecare moară în parte avea numele ei și numele proiectului. Nimic despre modul de funcționare, amenajările necesare sau istoricul acestor mori. Din fericire, două dintre ele sunt încă funcționale, iar proprietarii lor sunt suficient de amabili încât să-ți explice toate detaliile și legendele locului.

Ce-i drept, dacă ne-am fi făcut temele din timp, am fi aflat poate că în școala generală din sat există un mic muzeu cu o moară desfăcută. Din ce-am văzut însă în pozele găsite pe net, și aici trebuie să te bazezi pe bunăvoința ghidului…

În aceste condiții, tot ce vă rămâne de făcut ca turiști “vânători” de monumente este să citiți cât mai multe despre monumentele din zona unde urmează să mergeți (puteți începe cu o hartă a monumentelor din țară [se încarcă greu] și cu Wikipedia) și eventual să vă înarmați cu un telefon mobil și acces la net.  Pentru cei cu smartphone-uri Android sau iPhone vă recomand aplicația “Monumente România” realizată de Asociația Prietenilor Muzeului Național de Istorie a României, care îmbină în mod fericit harta și un modul de realitate alternativă cu paginile de informații ale site-ului lor, paginile de pe Wikipedia și câteva mii de imagini.

Voi ce alte resurse folosiți pentru a profita cât mai mult de vizitele unor monumente istorice?

Share and Enjoy:
  • Facebook
  • Twitter
  • Identi.ca
  • LinkedIn
  • Reddit
  • Add to favorites

Crowdsourcing în Europeana

Posted by Strainu on December 10, 2012
Open Content, Publications, Romana, Wikipedia / No Comments

Săptămâna trecută am fost invitat, ca organizator al Wiki Loves Monuments, la colocviul de închidere al proiectului CARARE, la Institutul Național al Patrimoniului. Pozele de la WLM vor fi încărcate pe Europeana prin acest proiect în urma scrisorii deschise trimise anul trecut către minister.

La acest colocviu am ținut o prezentare despre acțiunile de implicare a maselor (aka crowdsourcing) în realizarea de materiale pentru Europeana, pe care o puteți citi mai jos sau o puteți descărca în format pdf, odp sau pptx.

Share and Enjoy:
  • Facebook
  • Twitter
  • Identi.ca
  • LinkedIn
  • Reddit
  • Add to favorites

Libertatea dincolo de software

Posted by Strainu on April 04, 2011
Open Content, Publications, Romana, School, Wikipedia / 3 Comments

Acum două săptămâni am fost invitat să le vorbesc unor studenți ce urmează “Cursul de dezvoltare liberă” despre Wikipedia și alte proiecte libere în care am fost implicat. Am decis să mă orientez spre proiecte non-software, tocmai pentru a le oferi și o altă abordare a libertății decât cea pe care o văd la curs.

Am vorbit deci despre oportunitatea folosirii limbii române în cât mai multe din proiectele la care participă, apoi despre Wikipedia și OpenStreetMap, iar în final le-am prezentat câteva informații sumare despre licențele specifice pentru bazele de date. Prezentarea este disponibilă in format odp și pdf.

Prezentarea a fost bine primită, diferența între harta OSM înainte și după importul de date CLC smulgând câteva aplauze 😛 Din păcate s-a observat și în rândul studenților prezenți acolo o lipsă de încredere în capacitatea românilor de a produce conținut de calitate, precum și dorința multora de a pleca din România. Argumentul cel mai des folosit pentru utilizarea limbii engleze în blogurile lor a fost “pot să îl prezint unui angajator de afară”.

Un oarecare interes a stârnit și ideea mea cu o aplicație Google Apps de transfer de date între OSM și Wikipedia. Voi încerca să o pun în aplicare la următorul Coding Day organizat de PyBucurești.

Sper ca din cei vreo 20 de oameni prezenți măcar vreo 2-3 să aibă curiozitate să încerce proiectele despre care am vorbit.

Share and Enjoy:
  • Facebook
  • Twitter
  • Identi.ca
  • LinkedIn
  • Reddit
  • Add to favorites

Tags: , ,

Electrocasnice online: Domo da, Flanco nu!

Posted by Strainu on February 11, 2011
Personal, Romana / No Comments

Zilele astea a trebuit să dau comandă de mai multe echipamente electrocasnice. Cum online prețurile sunt cu aproximativ 10% mai mici ca în magazin, am zis să comand online. Am trecut pe la toate magazinele online “clasice”, gen Emag, Electrofun, PCGarage, dar și pe la unele mai obscure. Concluzia a fost că deși au prețuri mai bune overall, la magazinele exclusiv online te omoară transportul (1-2 milioane). M-am orientat așadar spre versiunile online ale marilor rețele de electrocasnice, Domo și Flanco.

La Domo, livrarea e făcută de magazinul cel mai apropiat și este gratuită pentru comenzi de peste 300 de lei. Nu poți să-ți alegi ziua de livrare, dar poți să o negociezi cu cei din magazin. În cazul meu a fost super OK, au venit sâmbăta, am putut plăti cu cardul. mi-au adus produsele în casă, mi-au dat indicații de folosire… Din păcate, unul din certificatele de garanție a rămas necompletat, așa că a trebuit să sunt din nou. De la centrală am fost îndrumat spre “orice magazin Domo”. Din păcate, facturarea pentru produsele mele fusese făcută într-un magazin Tehnomarket, așa că a trebuit să mă deplasez până pe centură, unde am avut parte de o discuție interesantă cu o blondă (și la propriu și la figurat), însă până la urmă certificatul a fost completat în 5 minute.

La Flanco, situația este mai complexă. În primul rând, magazinul online E-flamingo nu are nicio legătură cu magazinele fizice din oraș, livrarea făcându-se către Fan Courier. Un punct pozitiv este că permite alegerea datei de livrare, nefiind însă clar de pe sit dacă e vorba de livrarea produselor către firma de curierat sau livrarea către client (s-a dovedit că era livrarea către client). La Flanco, livrarea costă și este calculată automat când comanzi, dar luna asta aveau o ofertă prin care toate produsele erau livrate gratuit. Livrarea se face însă “până în fața clădirii în care locuiți”. Mai departe te înțelegi cu curierul…

Am comandat deci, punând ca dată de livrare sâmbăta (aceeași cu cei de la Domo) și o adresă de facturare diferită de adresa de livrare. Am primit mailurile uzuale, însă surpriză! în al doilea mail, la adresa de livrare apărea adresa de facturare.  Din păcate n-am observat asta, așa că i-am așteptat pe cei de la curier sâmbăta toată ziua. M-au sunat pe la 1 că ajung peste 10 minute. După jumătate de oră, primesc un telefon de la ei că au ajuns la adresa de livrare…unde bineînțeles nu era nimeni. Îmi promit că încearcă să ajungă până la 2 când se termina programul, iar după aceea nu mai dau niciun semn de viață. Când îi sun, îmi spun calmi că n-aveau cum să ajungă și că produsele vor veni luni.

Produsele au ajuns bine mersi până la urmă, ocazie cu care am observat și eu că problema cu adresa li se datora celorde la Flanco, și nu firmei de curierat. Iar magazinul de la care se făcuse livrarea era… din Sibiu! Nici nu vreau să mă gândesc cât ar fi costat livrarea fără oferta respectivă. De curiozitate, am sunat si la Flanco și am pretins  că am un certificat de garanție necompletat; mi-au zis că ar trebui să mă duc la magazinul de unde am cumpărat produsele. După ce le-am povestit toată tărășenia au zis că pot să mă duc în orice magazin din București, dar că “nu pot să promită nimic”.

În concluzie: la Domo serviciile sunt în cea mai mare parte prompte și fără probleme deosebite, pe când la Flanco sunt prea multe părți implicate și șanse mari ca ceva să meargă prost. Deci dacă aveți cum, mai bine evitați Flanco.

Share and Enjoy:
  • Facebook
  • Twitter
  • Identi.ca
  • LinkedIn
  • Reddit
  • Add to favorites

Tags: , ,

Wikipedia română – versiunea pentru mobil

Posted by Strainu on October 15, 2010
Open Content, Romana, Wikipedia / 4 Comments

De aseară, Wikipedia în limba română este disponibilă în versiune mobilă. Prima pagină este asemănătoare cu cea clasică, fiind însă adaptată la dimensiunile ecranelor mobile. Dacă aveți sugestii referitoare la această pagină, le puteți exprima în pagina de discuții.

Dacă intrați pe Internet de pe un telefon mobil sau de pe un dispozitiv gen iPad și aveți nevoie de Wikipedia, puteți folosi cu încredere http://ro.m.wikipedia.org/

Share and Enjoy:
  • Facebook
  • Twitter
  • Identi.ca
  • LinkedIn
  • Reddit
  • Add to favorites

Tags: , , ,

Sondaj despre diacritice

Posted by Strainu on April 26, 2010
Cool webpages, Romana, Wikipedia / No Comments

După cum unii dintre voi știu deja, până de curând, sistemele de operare Windows nu afișau corect diacriticele ș și ț (cu virgulă dedesubt). Acest lucru e acum posibil în Win 7/Vista, precum și în XP dacă ați instalat pachetul de fonturi sau IE7/8. Mai multe informații găsiți aici și un scurt istoric aici.

Totuși, creatorii de situri nu au posibilitatea de a-și da seama cine poate și cine nu poate vizualiza diacriticele corecte. Pentru a încuraja creatorii de conținut să facă trecerea la diacriticele corecte, este important ca aceste date să fie cunoscute. Vă invit deci să completați scurtul sondaj de mai jos. Vă ia 2 minute și nu necesită cunoștințe de specialitate. Dacă ați completat deja acest sondaj pe alt sit, nu veți mai putea să-l completați.

Share and Enjoy:
  • Facebook
  • Twitter
  • Identi.ca
  • LinkedIn
  • Reddit
  • Add to favorites

Tags: , ,

TI2 – Proiect de achiziție publică mobilier pe SEAP

Posted by Strainu on March 30, 2010
Referate, Romana / No Comments

Descriere: Proiect de achiziție publică mobilier pe SEAP (Sistemul electronic de achiziții publice)
Materie: Tehnologia Informației 2
Referat făcut la master (Managementul Informatizat al Proiectelor, ASE).
Continue reading…

Share and Enjoy:
  • Facebook
  • Twitter
  • Identi.ca
  • LinkedIn
  • Reddit
  • Add to favorites

Tags: , , , ,